Între ŞTIINŢĂ şi FIINŢĂ

De data asta veşti proaspete, împărtăşite „la cald”: GATA cu doctoratul! Toti cei care aţi pariat împotriva mea anul acesta spunându-mi că voi reuşi, ei bine, aţi avut dreptate... Prezint dovezile la control:

27 septembrie 2011, ora 12:00, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, România.

Subsemnata, candidată la titlul de doctor în Ştiinţele Educaţiei, prezintă (mai mult sau mai puţin) sintetic teza de doctorat Predarea unei limbi străine pentru domeniul medical în sensul dezvoltării de competenţe transferabile cu relevanţă pentru conduita morală în relaţionarea profesională, coordonată de Prof. Univ. Dr. Carmen Creţu.

Sala este plină ochi şi toţi ochii pe mine. Încerc să bifez cerinţele unei astfel de ocazii fiind în acelaşi timp eu însămi şi căutând să fiu pe înţelesul unei audienţe extrem de pestriţe privind vârsta, profesia, interesele şi relaţia faţă de mine. 

Sunt lăsată să vorbesc aproape o oră şi închei evocându-l pe tata, moment în care mă emoţionez. Aflu ulterior că nu am fost singura...

Distinşii membrii ai comisiei se întrec în aprecieri pozitive, iar Rectorul UMF Iaşi, Prof. Vasile Astarastoae, se declară manipulat total şi de bună voie atât semantic cât şi non-verbal de conţinutul tezei şi maniera mea de prezentare.

Comisia nu mai are nevoie să se retragă pentru deliberări întrucât cu toţii s-au decis asupra calificativului maxim, iar Prof. Constantin Cucoş în calitate de Preşedinte al Comisiei mă declară "doctor în Ştiinţele Educaţiei". AMIN!

Gata cu emoţiile, liber la pupat!

După susţinere tragem primele concluzii şi suntem de acord că a ieşit o treabă foarte bună.

Seara, acasă, chefuim. Zada încearcă în zadar să cuprindă cu braţele ei de 5 ani florile primite la susţinere.

Dăm cep la nişte sticle de vin şi bere, dezbătând intens problema nemuririi. Concluzia: tot copiii sunt soluţia, căci biologia bate filosofia...

De-atâta "ştiinţă", a doua zi mă rezum la "fiinţă" şi ies la plimbare pe dealuri în"soţ"ită de Cătălin...

 

Şi cum "a fi" nu are nevoie de cuvinte...