Natură vs arhitectură și clipă vs veșnicie

Cuvintele vin greu după atâtea luni de absență despre care nu voi vorbi acum și poate nici mai târziu. Ar fi mai simplu dacă nu aș fi eliminat deja varianta de a povesti pur și simplu ce mi s-a mai întâmplat, pe unde am mai fost și ce-am mai făcut. Nu îmi este clar ce voi pune în locul clasicului „raport de tură”, căci mai important pentru mine acum este să regăsesc acel firesc simplu și esențial, ajuns nefiresc într-o lume tot mai absurdă. Aici sunt în lumea mea, unde orice îmi este permis, inclusiv și mai ales o logică personală fără prea multe explicații.

În fine, m-am decis și va provoc la un traseu vizual pe un drum cu două benzi fără linie continuă sau limită de viteză, pornind de la cele mai recente fotografii făcute în Munții Apuseni și în cetatea orașului Alba Iulia, două destinații pe care le recomand oricui. Să nu mai pierdem vremea, așa că la drum!
Poarta deschide calea...
Direcția e clară...
Priveliștea ni se dezvăluie...
Și trecem pe sub nelipsitul turn...
De la fereastra cu verdeață...
Regina ne primește iar frumusețea sa ne lasă fără grai...
Oștenii patrulează mereu gata de atac și apărare...
Iar rebelii prinși sunt supuși caznelor...
Și-apoi duși la spânzurătoare...
Pașnici fiind, scăpăm nevătămați, dar suntem copleșiți de pofte...
Apa ne răcorește amiaza...
Revigorați, hălăduim printre flori...
Și descoperim că fiecare lume are propriile sale monumente...
O adevărată artă a împletiturilor...
Îmbinărilor...
Îmbrățișărilor...
Coloane felurite...
Și propria geometrie în spațiu...
Un viitor sfidând gravitația...
Și-un mod de a privi spre infinit...

Până la urmă, ne sunt de ajuns niște simple flori și niște oameni dragi pentru a recupera prezentul, timpul uitat. Căzut în dizgrație, prezentul este singurul timp în care ne avem de fapt, chiar și când contemplăm trecutul sigilat în pietre sau aspirăm la un anume viitor...

Aceste lucruri mi-au fost reamintite de Zada Chiriac, ursitoarea mea de cinci ani jumătate...
...și Ana Chiriac, spiridușul care a aterizat pe planeta Pământ acum doi ani și un pic direct în brațele lui Vali...

Cine n-are ursitoare și spiriduși, să-și cumpere!